Scrioarea unei inimi

      Ai sa aflii din aceste randuri lucrurile care ma omoara in fiecare secunda cate un pic.
      Sunt lucruri, pe care din nu stiu, sau din diferite motive nu ti le pot spune in fata sau la telefon.
       Probabil pentru ca nu am rabdare la raspunsurile care se lasa asteptate.
      Pentru inceput sunt doar doua... pentru ca acestea sunt mai... importante si nu ma lasa in pace pe moment. Dar promit ca o sa apara si celelalte, care se lasa asteptate in mintea mea.
       Inainte de a-ti adresa intrebarile vreau sa iti spun ceva despre mine. Ceva ce ascund in mine de cateva zile si nu ti-am spus ca sa nu te fac sa suferi, sa te doara sau... mai stiu eu ce.
       Desi iti spun ca "sunt  bine", nu e deloc asa. De la discutia de acum cateva zile, de fapt de la discutiile de acu cateva zile. Dar cred ca e mult mai bine sa nu mai lungesc povestea si sa trecem la subiect.
       Dupa cum ti-am spus... am niste semne de intrebare. Am niste nedumeriri.
        Nu inteleg de ce inca te ascunzi de parintii tai sa le spui ca ai o relatie. Sa le spui de mine. Nu inteleg de ce, daca insist pe subiect, devii recalcitranta oarecum.
         Aceasta enigma naste in mintea si in inima mea o gramada de intrebari:
        Sa nu fiu eu ce vrei tu?...
        Faptul ca nu poti raspunde clar la intrebarea "De ce?"  Ma lasa intr-un blackout de neinteles.

         Vreau altceva de la femeia de langa mine. Vreau sa avem incredere unul in celalalt, nu sa ne ascundem sau sa ne ferim, pentru ca acestea de pe urma... slabesc increderea... ne indepartam si... ne indepartam.
         Esti femeia care a aprins flacara fara sa o tin in brate, fara sa te vad in realitate, m-am indragostit de sufletul si de inima ta, in primul rand; apoi am simtit caldura trupului tau.
         Astept raspuns la aceasta scrisoare a inimii.

P.S.  Te iubesc!